Reconstruction

Intr`o zi te voi sparge in mii de cioburi si te voi lipi inapoi dupa bunul plac. Nu vei mai semana cu ceea ce ai fost dar vei fi tot tu. Vei fi o statuie din cioburi. Apoi umplu cu grija golurile, te modelez, te conturez si te imbrac in hartie. Asa vei fi invelit doar la suprafata, vei fi imbracat doar ca sa`ti ascunzi goliciunea, nu si sufletul. Nu vei mai putea ascunde nimic si nici nu te vei mai putea inchide in tine. Hartia nu ar tine, s`ar rupe. Daca ti`e frig, voi fi acolo sa te incalzesc. Daca vei vrea sa depui efort nu vei putea, trupul tau fragil s`ar darama. Asa nu vei putea sa te fortezi prea tare. Daca vei avea nevoie de ceva, voi fi langa tine sa te ajut. Te va durea, vei suferi, dar iti va fi mai bine asa. Te vei obisnui. Ai incredere in mine, iti va fi mai bine asa.
Ma apropii de tine hotarata, te lovesc, te fac praf, un morman de cioburi ce se imprastie la picioarele mele. Acum sa te pun la loc…dar parca piesele nu se potrivesc. Nu`mi iese nimic. Nu stiu ce sa mai fac. Nu stiu tot timpul ce vreau. Credeam ca m`am gandit la toate dar m`am trezit cu un morman de cioburi in fata mea cu care nu stiu ce sa fac. Ce mizerie am facut…ce fac acum? Iau un faras, matur cioburile, le arunc la gunoi si ma prefac ca n`am facut nimic?